Casele de amanet, singura solutie de a imprumuta bani pe termen scurt

omanii asociaza in mintea lor sintagma “casa de amanet” cu termenul de camatarie. In multe cazuri, legatura e corecta. Altfel, e un mijloc la indemana oricui de a obtine o suma de bani pe termen scurt contra unei dobanzi modice. La banca procedura ar fi greoaie, dobanda mai mare si ai riscul sa-ti fie refuzat creditul. Criza nu a influentat inca afacerea caselor de amanet. Acestea au permanent clienti in criza de lichiditati.
Studentii, pensionarii si, in general, oamenii cu venituri medii sunt clientela cotidiana a caselor de amanet. Tiganii formeaza cel putin jumatate dintre clienti, daca respectiva casa se afla intr-o zona cu vad comercial
. “Ieri am avut un singur client care a amanetat bijuterii de vreo doua milioane”, spune Sonia Gazdaru, pretuitor la una din casele de amanet de pe Stefan cel Mare, colt cu strada Lizeanu. Comisionul este aici de 0,9% pe zi. Pentru un inel de 2 grame si 18 carate se ofera 86 de lei. In maximum 30 de zile, suma trebuie returnata, plus
comisionul de 7,74 de lei pe zi. “Toata lumea zice ca e criza. Nicidecum. Magazinele sunt pline. La noi, majoritatea clientilor sunt mici afaceristi de prin angroul Europa. Vin, amaneteaza ceva, iau bani pentru marfa si intr-o saptamana, zece zile isi iau aurul inapoi“, zice Sonia Gazdaru, de 15 ani in meserie. Dupa colt, pe Lizeanu functioneaza o casa de amanet care primeste si alte bunuri decat metale pretioase. Pe firma scrie mare: “Electronice, telefoane, masini, case”. Vanzatoarea, o tanara luata vizibil prin surprindere, isi suna patroana care o instructioneaza pe loc. N-are voie sa scoata un cuvant. In magazin sunt expuse frumos niste combine muzicale, cateva televizoare si mai multe telefoane mobile. Obiectele neridicate sunt revandute la preturi mici si fara garantie.

Patronii caselor de amanet au propriii furnizori
Tot pe Stefan cel Mare, langa supermarketul de pe coltul cu strada Viitorului, intr-o camaruta de langa intrarea in scara unui bloc a aparut de cateva luni alta casa de amanet. Spatiul comercial are cel mult doi metri patrati. In geamul pravaliei sunt aliniate alandala mai multe inele, cercei, bratari si lanturi de aur. Preturile sunt suspect de convenabile. Inauntru se inghesuie o femeie si un burtos brunetel, cu un lant la gat cam cat zgarda unui buldog. “Nu vin dom’le multi si nici putini”, se uita chioras omul la reportofon. “Nu pot sa mai zic nimic. Am niste probleme si n-am buna dispozitie sa va povestesc”, se rasteste afaceristul, muscand suparat dintr-o bucata de peste prajit ce se sleia pe o folie de aluminiu. Mai incolo, inspre Cale Mosilor, alta casa de amanet. Spoturi luminoase, camere de luat vederi, tot dichisul. La tejghea e Catalin Georgescu, bijutier la baza, convertit de 13 ani in negustor la propria sa casa de amanet. “Daca ai un chiosc de tigari, stii ca lucrezi cu viciosi. E valabil si pentru casele de amanet. Nu vand aur decat cei care vor sa renunte la el. Cei care il amaneteaza au nevoie de bani pe termen scurt pe care nu i-ar obtine de la banca. Oamenii isi lasa bijuteriile ca sa-si poata plati intretinerea sau pentru alte plati curente”, spune Catalin in timp ce-si face de lucru cu o pereche de cercei. Pe usa intra un barbat care se tutuieste cu “pretuitorul” si pleaca aproape imediat. “ E un bijutier de mare clasa cu care colaborez. Nu poate sa cumpere aur de BNR pentru ca banca nu vinde aur. Eu sunt furnizorul lui”, explica, volubil, Catalin. O batranica, inginer la pensie, lasa doua inele pentru doua milioane de lei vechi. Ii trebuie pentru factura de la ApaNova. “N-o sa renunt la ele”, sopteste Maria P., clienta mai veche a lui Catalin Georgescu. “O sa vina, probabil dupa 15, cand vine pensia”, spune fostul bijutier. Criza, zice el, nu l-a afectat in afacere
: “Vino peste doua luni, o sa-ti spun atunci”. “Da-mi si mie trei milioane, sa-mi platesc taxa la scoala”, aproape ca-l someaza Elena, studenta la Medicina, in timp ce-si scoate de la gat lantisorul cu medalion. Nu e la prima vizita. Tine o relatie cu Catalin, ca sa-si asigure extracash la nevoie. La fel, Tinel, antreprenor in constructii, a venit sa recupereze bijuteriile sotiei pe care le amanetase in decembrie ca sa plateasca taxa auto, inainte de triplare. Un tiganus, cu piranda si puradelul dupa el, intreaba cat ii da pe un ghiul de aur. Cei 260 de lei pusi oferiti de Catalin nu-i convin. “I s-au parut putini. Daca raman cu un obiect, blochez banii. Pe mine ma intereseaza sa-mi iau comisionul, nu sa cumpar aur sau pietre pretioase. Pe astea nu are cine sa le evalueze. Evaluari gemologice face doar Directia Metale Pretioase de la ANPC. Jumatate din clientii caselor de amanet sunt rromi…”, a completat patronul. Inainte sa inchida magazinul, o femeie corpolenta a venit sa prelungeasca termenul pentru un inel amanetat si sa mai ia ceva bani pe altul. O cheama Cristina si traieste impreuna cu taica-sau si fetita care i s-a nascut cu buza de iepure. Ii trebuie bani de operatie.

Doar 30 de zile ca sa recuperezi bijuteria de la amanet
Atunci cand calci pragul unei case de amanet e bine de stiut ca ai la dispozitie 30 de zile in care iti poti recupera oricand obiectul daca platesti suma imprumutata, plus comisionul care e in jur de 1%. Majoritatea caselor accorda un ragaz de cinci zile si dupa expirarea termenului de o luna. Daca n-ai bani decat de comision, poti prelungi termenul de recuperare. E bine sa fii atent cum ti se verifica bijuteria. Evaluarea se face cu asa-numita “apa regala”, un amestec de acid
azotic si sare, in nici un caz cu pila, care strica obiectul. Cand cumperi o bijuterie dintr-o casa de amanet, pretul mic e justificat de faptul ca obiectul e folosit, iar oferta nu e diversificata. Daca pretul e cu mult sub valoarea reala, obiectul poate fi de furat.